RUSINEA CONTINUA!

Eşecurile istorice ale lui Dinamo din Europa
Sezonul Competiţia Meciul
1956-1957 Cupa Campionilor ŢSKA Sofia (Bulgaria) - Dinamo 8-1 şi 2-3
1986-1987 Cupa UEFA 17 Nentori Tirana (Albania) - Dinamo 1-0 şi 2-1
1997-1998 Cupa UEFA Knattspyrnufelag (Islanda) - Dinamo 2-0 şi 2-1
2007-2008 Cupa UEFA Dinamo - Elfsborg (Suedia) 1-2 şi 1-0
2008-2009 Cupa UEFA NEC Nijmegen (Olanda) - Dinamo 1-0 şi 0-0
2011-2012 Europa League Vorskla Poltava (Ucraina) - Dinamo 2-1 şi 3-2

Nu ignoraţi peluza

Atîta timp cît joacă pe oricare alt stadion decît pe Ghencea,
Steaua va juca fără suflet. 
În pribegie şi fără peluză, echipa va fi
mereu ca o trupă de circ ambulant.
Există o mare diferenţă între publicul prezent în tribune şi
suporterii aflaţi în peluză .
Primii vin la meci relaxaţi, ca la teatru
– ceilalţi intră pe stadion înfriguraţi printre corzi, ca-ntr -un ring.
Ei sînt acolo să-i ajute pe băieţi să se “bată ”. Tribunele zîmbesc
civilizat şi aplaudă vesel atîta timp cît primesc ce au plătit să
vadă, altfel dau din cap a lehamite, apoi se ridică şi pleacă.
Peluzele, nu! Ele rămîn pe loc şi sînt vii, aşa că uneori îşi strigă
frustrarea.
Pentru că meciul pentru ei începe cu două zile mai devreme,
pentru că pleacă acasă răguşiţi şi sleiţi, pentru că uneori sînt
umiliţi de jandarmi sau bătuţi de galeria adversă iar alteori sînt
înşelaţi de cei al căror nume mereu îl scandează cu forţă – ei
bine, DA, au tot dreptul la ea! Dacă eşti fotbalist, te ridici, te
scuturi de praf şi ignoranţă şi îţi aduci aminte să joci.
Dar nu fustrarea defineşte peluza! Hell, no, peluza e altceva! Ea e
cea care iţi dă “răutate”. Asta dacă eşti şeptar adevărat ca
Lăcătuş, nu o domnişoară simandicoasă ca Lovin. Atunci ţi se-
nmoaie genunchii.
Deşi a fost incurajată, Steaua la Cluj s-a clătinat. În momente ca
acelea, aplauzele din tribune nu prea te- ajută, aşa că ai mare
nevoie de strigătul lor. Patima “băieţilor răi” te regrupează sub
steag şi te poartă sub scuturi pe cîmpul de luptă.
Pe oricare stadion din lume, peluza e forţa echipei, de aceea
jucătorii acolo merg şi se-nclină . Din nefericire pentru ea, Steaua
acum joacă doar cu tribună. În bătaliile grele, fără peluza care i-a
lipsit cu Boro, o să cedeze din nou, veţi vedea!

Unde e managerul de altadata?

Scrisoare de la un fan catre MM Stoica:

Cu siguranţă îl ştiţi pe Mihai Stoica, iar dacă nu îl recunoaşteţi după numele întreg atunci aţi auzit de MM. Sau lui aşa îi place să creadă. Că lumea a auzit despre el, că lumea îl apreciază, că el stă în spatele fiecărui antrenor de succes, că el este un manager şi că în jurul său în deşert chiar am putea cultiva.. cartofi, să zicem. Îl consideram, până nu de mult, drept unul dintre cunoscătorii meseriei de “manager” pe care am împrumutat-o noi de la Piţurcă şi el de la englezi. Credeam şi eu, aşa cum crede şi el, că e bun. Nu credeam nicio iotă din ce povesteau unii şi alţii pe la televizor despre caracterul său. Acum însă, ca după o noapte de meditaţie, constat că personajul care dădea replici spumoase, tăioase şi aşa mai departe s-a tăiat ca maioneza din momentul revenirii (vroiam să spun în Ghencea) la Steaua.

Dragă Mihai,

Că nu îl suferi pe Cârţu, că vrei să aduci un antrenor căruia îi poţi băga pe gât favoriţii tăi, că te enervează că Argăseală are un birou mai frumos, astea le trecem cu vederea. Dar că tu sabotezi un om care e pe placul patronului, referindu-mă aici la Narcis Răducanu, şi că la prima evoluţie proastă a echipei tu te dezici de antrenorul pe care, culmea!, tot tu l-ai adus, atunci lucrurile astea nu le pot înţelege. În ritmul ăsta ajungi să fii invidios şi pe Luţu că-i aduce sky-jetul lui Becali, sau pe Petrică pentru că are telecomanda.

Tu te crezi un om influent. Ai impresia că-l poţi face pe Becali să creadă ce zici. Vrei să faci ce făcea Olăroiu. Vrei să fii mai bun ca Piţurcă. Vrei să ai semnătura. Vrei să culegi aplauzele. Ţi-ai dori să dai (din nou) cu pumnul. Tu ai vrea să faci ceea ce făceai atunci când tu stăteai în dreapta celui care mănâncă brânză la oficială. Numai că acum nu mai faci nimic din lucrurile astea. Ceea ce se vede, prin fiecare ieşire publică, că te deranjează. Dar n-ai ce face. Nu mai poţi pleca, pentru că nu ai mai avea unde. Şi asta te macină.

Ştii, Mihai, când tu ai dat cu pumnul într-un fan, paradoxal!, suporterii NU te-au contestat atunci şi ţi-au fost alături deşi tu ai fost împotriva lor. Acum, dacă, să zicem, că ai pleca sunt convins că nu vor fi fani nici măcar câţi ziarişti a adunat Piţurcă la conferinţa de presă de după plecarea de la Steaua. Da, nici măcar dacă îţi aduci toţi colegii de la Digi. De ce? Pentru că tu nu mai lucrezi de mult pentru Steaua, ci pentru tine şi interesele tale. Pentru că eşti mai preocupat să aduci jucători mai buni decât îi aducea Mache şi nu mai buni pentru ca echipa să ia campionatul.

… pentru că tu nu mai eşti acel Stoica de altădată.

Cu regret,
un fost simpatizant.

Unde este acea cutie de carton ?!?

MM, mai tii minte ce ai scris pe blog cand nu ti s-au dat bilete si ai fost “interzis in Ghencea” ?

“Nu mai aveam voie sa intru pe stadionul unde echipa la care activam elimina Valencia lui Ranieri (mai tii minte, Walter?), pe stadionul unde Lens, cu Alou Diarra si Seydou Keita, era umilita de Steaua lui Protasov, pe stadionul unde, cu emotii, traiam alaturi de Oli a treia calificare consecutiva in primavara europeana, consfintita de capodopera lui Dica. Eram interzis pe stadionul unde Unirea ingenunchease Sevilla, unde Varga si Onofras marcasera goluri echivalente cu puncte pentru Romania in Champions League.”

Dar tu, mai tii minte, MM?

Acum ca “ai voie” in Ghencea, de ce vrei National Arena, de ce vrei Constanta, Ploiesti ?!?
Unde e acel slogan “mai bine mor in picioare decat sa traiesc o viata in genunchi” ?!?

“Sufăr după ultraşii Stelei. La Sibiu, în momentul în care Tatu a marcat, suporterii nu au schiţat nici un gest, era clar că au venit cu alte gînduri, nu ca să fie alături de băieţi. Un suporter trebuie să fie alături de echipă şi în momentele bune, şi în cele mai puţin bune.” MM.

Pai sa fie, dar cu asa conducatori?

MM, gandeste-te bine ce ai fost, si ce ai ajuns !