Tristeti provinciale

Atmosfera de serbare campeneasca astazi in Regie. Am profitat de vremea buna si de vizita Stelei in Bucuresti pentru a vedea primul meci al ros-albastrilor dupa aproape 4 luni de zile (cred ca din 1999 si pana azi n-au trecut vreodata 4 luni fara sa merg la un meci al Stelei). Prin urmare, ne-am strans aceiasi 4 si am ocupat locurile aferente la tribuna a II-a, dornici de fotbal in primul rand, dar si s-o vedem pe Steaua precum si sa observam cum reactioneaza publicul bucurestean fata de Becali, dupa exilul din provincie.

Cele aproape doua ore au fost foarte, foarte lungi, deconcertante si descumpanitoare: Steaua a jucat ca o cizma (cu capitanul ei in frunte!), publicul a fost ca la teatru, iar meciul a fost unul urat, urat, urat. Rar atatea esecuri la un loc.

Cred ca Stelei de azi i s-ar potrivi, daca ar fi s-o pictam in imagini, un tablou de Picasso: domneste peste tot un soi de brambureala imposibil de explicat si de reasezat in ordine. Pentru ca de fapt asta este Steaua de azi: o mare, imensa dezordine!

Dupa un inceput bunicel, toti acesti jucatori noi, care trebuiau sa dea un suflu proaspat echipei, par sa fi intrat in pielea predecesorilor lor: joaca lent, fara tupeu, fara incisivitate. Cad la orice atingere (cred ca Steaua e cea mai "pe jos" dintre granzii campionatului - rar vezi niste jucatori atat de "muieri", cersind fault dupa fault), le e frica sa dribleze, cauta obsesiv pasa laterala. Intr-un cuvant, joaca la alibi, preocupati mai degraba sa nu li se poata reprosa lor ceva, decat sa-si asume riscuri. Aceasta e o trasatura definitorie a Stelei din ultimii 4 ani si nici infuziile masive de sange proaspat n-au reusit s-o estompeze, semn ca "virusul" e adanc implantat in organismul bolnav.

Levy pare si el blazat, fara idei, fara inspiratie si chiar fara chef, de parca i-e totuna daca bate sau nu. Ce-i drept, rational vorbind si mie mi-ar fi la fel in locul lui (nu e ca si cand, cu ciobanul in frunte, Steaua are sanse reale sa faca ceva temeinic!), dar el are macar obligatia morala sa se zbata, sa incerce, sa inoveze. Lipsa lui de reactie e absolut dezarmanta.

De partea cealalta, bufonul MM Stoica, de la care (daca nu l-am cunoaste mai bine) am astepta ceva mai multa sobrietate si calm, se lamenteaza ca o precupeata si isi frange mainile ca un candidat la examenul de bacalaureat. Pentru el, fiecare meci pare un chin, cu urcusuri si coborasuri mai ceva ca-n Himalaya. Ai zice ca nu exista stelist care sa fi trait cu mai mare intensitate meciurile propriei echipe. Doar ca, intai la mana, Stoica nu e stelist si doi la mana, functia impune conduita! Ca manager/director sportiv/ce-o mai fi el, Stoica n-are voie sa se poarte ca Marian Rada. Iar asta i s-a zis inca din anii 2006-2007, cand macar se mai pricepea la fotbal.

Peste capitolul Tanase as prefera sa sar si o s-o fac, cu o singura mentiune: blazarea lui Levy e nimic pe langa starea lui Tanase! Baiatul asta cred ca se plictiseste teribil pe terenul de fotbal, cred ca meciurile sunt pentru el un intermezzo agasant care-l retine de la viata lui sociala trepidanta. In fond, e tanar, celebru, are un CLS si multi bani - de ce ai mai transpira in conditiile astea? La nationala - pentru Dumnezeu stie care motive - oricum e convocat, de ce sa forteze? Pentru ca e capitanul Stelei, dupa Stoica, Lacatus sau Radoi? Ei, as! Ce - ne-am prostit cu totii?...

In fine, publicul merge in aceeasi linie si face ca peisajul sa fie extrem de coerent in dizarmonia lui. Din cei 4.000 de oameni prezenti, "galeria" Stelei (adica Nordul - ce a mai ramas din el) a adunat impresionanta suma de 250 de oameni, stransi pe un sfert de peluza intre niste gradene. Ceva inimaginabil acum 3 ani. La tribuna a doua, langa 1.000 de privitori si statatori pe scaun (printre care eu si cei 3 amici ai mei), mai erau vreo 30 de suporteri care stateau in picioare, in speta Old Boys condusi de...ei bine da, de Jean Pavel insusi!

Nordul face ce poate si el: canta cand de Rapid, cand de Dinamo, cand de Steaua. Prima nota de "rezistenta" apare prin minutul 25, cand se canta ceva despre "Steaua in Ghencea" - aceasta venind de la unii care se duc totusi sa sustina Steaua la meciurile de "acasa" de la Ploiesti/Buzau, unde conducerea Stelei a dus echipa de bunavoie! Curat coerenta! In fine, primul protest pe sleau apare cand se canta "noi cantam pentru culori, nu pentru conducatori", iar finalul este apoteotic: cand nu se face misto ("joaca Steaua zici ca-i Barcelona", "campionii, campionii"), se trece la insulte ("pi*delor") si niscaiva amenintari ("daca fotbal nu jucati, de la Steaua sa plecati"). Despre Becali - zero cuvinte.

Micutul grup de la T2, adica Jean si ceilalti baieti, pe langa ca au incercat sa exalte putin atmosfera cu cate-un "Lupta Steaua" (fara succes, insa), au parut la fel de rupti din peisaj cand au inceput sa scandeze "mercenarii". Prin urmare, problema Stelei o reprezinta indolentii din teren: sa-i schimbam pe ei si ne va fi bine! Sa cumparam jumatate de echipa de la urmatorul club in faliment - zic!

In rest, marea masa. Tacuti, linistiti, toropiti de caldura. Nu tu incurajari, nu tu proteste. Cateva glume firave, cateva huiduieli spre final. Suporterii Stelei sunt o amintire, cei de azi sunt un soi de pluton de zombie care fie nu stiu, fie nu mai pot sa transmita un sentiment, oricare, catre jucatorii din teren.

Noi

Nascuti la inceputul anilor 80 vedem acum in anul 2011 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data. Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea" , "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea","Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri. Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca. Noi am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza...Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Am sorbit din ochi Pasiuni,mai ales Sunset , chiar si Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi guma Turbo, sau pustile alea absolut superbe cu apa.Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala. Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys si Take That, si inca nu auzisem de manele singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Led Zeppelin, Jimi Hendrix, Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC " fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam".. Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea. Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie. Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie , noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV , noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus". Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers" ... Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru ! Trimite si la prietenii pe care poate i-ai uitat de mult, sa isi aduca aminte si ei!

Amintiri din viitor

Cand te-ai nascut, tatal tau numai putea de fericire ca are baiat. Te visa noul numar 7 de la Steaua si le spunea tuturor: "Asta-i noul Lacatus!".

Cand aveai 5 ani si se faceau echipele in spatele blocului, ai fost pus prima data sa alegi: Steaua sau Dinamo? N-ai ezitat nicio secunda, ti-ai scris cu creta numarul 7 pe spate si, chiar daca baietii mai mari te-au bagat in poarta, ai fost mandru ca esti la ros-albastri.

Cand te-a intrebat bunica ta ce vrei sa iti aduca Mos-Craciun, i-ai spus: Jambiere cu Steaua. Iar ea, saraca, a pierdut cateva nopti si doua gheme de lana ieftina ca sa le tricoteze.

Cativa ani mai tarziu, ai descoperit Ghencea. Templul. Locul ala care se umplea de lume, ori de cate ori jucau Campionii. Te strecurai prin sparturile alea din gard - cele dinspre unitatea militara - si dadeai fuga in peluza dinspre tabela, unde statea galeria. Nu stiai cantecele, dar ai inceput sa le inveti repede. Cateodata te mai opreai din cantat, pentru cateva clipe, doar ca sa ii auzi pe ceilalti, iar ti se umpleau de lacrimi si emotie.

Chiuleai de la scoala, cand juca Steaua in europene sau cu Dinamo. Daca meciul era pe Ghencea, acolo erai si tu. Daca nu, luai in brate televizorul si nu te dezlipeai de acolo pana la fluierul final.

Te-ai mutat apoi la Nord. Erati din ce in ce mai multi, cateva mii ca tine. Erati prieteni, imparteati ultimul ban din buzunar, ultimul fum de tigara si ultima gura dintr-un sandvis. Mergeati in deplasari si, oriunde juca Steaua, erati acolo si cantati pentru culori.

Dar anii au trecut. Armata Ultra a disparut, lasand loc unor grupuri in care numai credeai. Si parca din ce in ce mai putine lucruri ramasesera la fel... Te-ai mutat la T2, ti-ai facut abonament pe centru, deasupra tunelului. Insa mai mereu stateai acolo, langa gard, chiar la iesirea dinspre vestiare. Acolo l-ai aplaudat pe Ogararu cand a revenit la Steaua. Acolo ai plans de fericire cand Lacatus a pus prima data piciorul pe gazonul din Templu, purtand treningul pe care scria A1. Visele tale incepeau, din nou, sa prinda viata...

Acum ai un fiu. Are doar cativa anisori, si de-abia poate sa spuna Hai Steaua fara sa se balbaie putin. Tu inca tii cu Steaua, dar la meciuri nu te-ai mai dus de ceva vreme. Pentru ca simti ca locul tau numai e in Templu. Steaua de azi seamana din ce in ce mai putin cu Steaua ta. Te-ai saturat sa parasesti tribuna plangand de nervi, te-ai saturat de cei din jurul tau carora nu le pasa de Steaua ci de Gigi, te-ai saturat sa iti iei , bastoane si injuraturi doar pentru ca protestezi.

Cand fiul tau s-a nascut, n-ai fost in stare sa te lauzi cu el, asa cum tatal tau iti spunea "noul Lacatus". Cand fiul tau va avea 5 ani, va avea de ales intre o echipa condusa de un cioban, si una condusa de un cocalar infect. Cand fiul tau va avea 7-8 ani, nu se va mai bucura de jambierele cu Steaua, pentru ca ele nu vor valora nimic in ochii lui. Iar cand te va intreba de Templu, il vei duce intr-o plimbare pe acea arena parasita si mancata de rugina.

Cand fiul tau te va intreba de Steaua, n-o sa ai ce sa ii spui. Decat amintirile tale. Atat. Si prea putin pentru ca el sa inteleaga cu adevarat cum e sa ai sufletul ros-albastru.

'Spovedania' celui care a condus 10 ani galeria Stelei! "Am rămas fără identitate! Gigi Becali a dezbinat! Mă uit cu jind la Dinamo şi Rapid"

 Există un soi de preconcepţie atunci când vine vorba de un spaţiu alocat în media suporterilor. E un paradox, atât timp cât până la urmă ei reprezintă, oricum am da-o, publicul ţintă pentru noi toţi, cei care trăim în şi din sport.

De curând am avut revelaţia unui dialog cu Jean Pavel. Un discurs logic, coerent, aşezat. Am primit apelul de la el cu circumspecţie. A început conversaţia revoltat de ceea ce Gigi Becali a zis despre el la Sport.ro şi am sfârşit mulţumindu-ne reciproc. Am putut simţi în glasul lui revoltă, furie, resemnare, frustrare, nostalgie. Cu o voce răguşită a vorbit despre tot ce înseamnă problema Stelei de azi. S-a poziţionat în zona tampon dintre infatuarea lui Becali şi inconştienţa unora dintre cei de la Sud.

"Jean Pavel sunt. M-a sunat cineva să îmi spună că s-a luat Gigi Becali de mine în ProSport şi aş vrea un drept la replică".

Cred că e vorba mai degrabă de o intervenţie avută de patronul Stelei la Sport.ro, dar fireşte că putem discuta. Aş propune mai degrabă un dialog, drept la replică sună cam impersonal. E vorba despre faptul că Gigi Becali a acuzat prezenţa ta la Sofia, bănuiesc.
Ţin să îi transmit că e treaba mea unde merg. Sunt un om liber şi nu am nevoie de acceptul lui. Am fost cu un autocar plin de suporteri ai Stelei, unii dintre ei au fost prezenţi la întâlnirea pe care a avut-o Gigi cu suporterii de la Nord săptămâna trecută. Separat de grupul celor de la Sud, care au produs incidentele la care făcea referire Gigi. Dar aşa e el, pleacă urechea, aruncă cu noroi şi pe urmă zice: "Aşa sunt eu, impulsiv". Să nu apuc să arunc şi eu nişte vorbe despre el, că nu o să îi convină
 Continuă un conflict mai vechi

La ora actuală nu pot să vorbesc despre un conflict. Ne vedem, ne salutăm şi atât. Ca să pun la punct ce a fost la Sofia, grupul meu a stat separat de cei care au aruncat cu petarde, undeva mai sus. Putem fi identificaţi după tricourile bleumarin în care eram îmbrăcaţi, tricouri inscripţionate cu un mesaj ce vorbeşte de la sine despre scopul pentru care luptăm noi.

Ce mesaj?
Ghencea, catedrala religiei noastre...

Mda. Prea puţin mai cred în asta. Cei de la Sud ce au zis când v-au văzut tricourile?
S-a ajuns prea departe. Eu chiar am încercat să le spun că am cheltuit bani şi am mers sute de kilometri şi că, dacă tot am făcut-o, nu are rost să înjurăm doi oameni şi că mai bine ar fi să încurajăm echipa. Nu m-au ascultat, şi trei dintre ei au fost reţinuţi acolo.

Ai fost atâta vreme liderul galeriei steliste. Cum vezi tu toată această situaţie?
E mult de vorbit. Mi-e ruşine de cum a ajuns Steaua. Suntem vai de mama noastră în limbajul nostru, al suporterilor. Nu mai existăm ca galerie. Mă apucă furia când mă gândesc ce am fost şi cum am ajuns. Dacă vom continua pe linia asta, vom ajunge ca Progresul, o echipă fără suporteri.

De ce s-a ajuns aici?
În timp s-a produs ruptura. Principalul vinovat e Gigi. A băgat zâzanie, a dezbinat. Celor care au întins mâna le-a dat bani, asmuţindu-i împotriva celorlalţi şi tot aşa.

Dar spiritul Stelei?
Din păcate, prea puţini dintre noi mai cred în asta. Am rămas fără identitate... Mă doare că spun asta, dar, dacă nu facem ceva, va muri şi spiritul.

Acum, obiectiv vorbind, cu Gigi Becali patron s-au obţinut opt calificări consecutive în grupele competiţiilor europene.
Sunt şi lucruri bune, iar eu, în discuţiile cu suporterii, le spun. Contează însă şi cum s-au obţinut rezultatele astea. Cu antrenori şi jucători
umiliţi, cu simboluri terfelite. Am fost învăţaţi să fim atenţi şi la felul cum se obţin rezultatele astea.

Până la urmă voi i-aţi cerut să plece.
Lui, nu echipei. Steaua trebuie să rămână în Ghencea. Şi apropo de ce vorbeam, de obiectivitate. Şi cei de la MapN au o mare parte de vină pentru situaţia asta. Nu sunt nici cei de acolo uşi de biserică. Marii generali au distrus hocheiul, handbalul... Au pustiit tot.

Ce e de făcut?
În curând or să vadă ei nişte manifestări fără precedent. O să ieşim de-adevăratelea pe străzi, nu ca până acum. Nu e posibilă bătaia asta de joc. E o nepăsare totală: faţă de trecut, faţă de prezent, faţă de viitor. E o lipsă de respect generalizată, cu MM şi alţii din conducere certându-se cu suporterii ca la uşa cortului.

Vom mai vedea Ghencea arhiplină şi galeria ocupând măcar o peluză?
Aş vrea mai mult ca orice asta. Mă uit pe net la imagini şi nu îmi vine să cred ce am fost şi ce am ajuns. Oricât m-ar privi lumea doar ca pe unu care merge pe stadioane, am făcut şi eu multe aici. Am mers prin licee imediat după Revoluţie să conving tinerii să vină la stadion, să vadă Steaua, iar acum echipa se plimbă prin ţară ca circu'. Or să vină ploi, o să fie frig şi nu o să mai vină nici naiba la meciuri.

Dar ce s-a schimbat faţă de anii 90? Dinamo are probleme cu suporterii, Rapid e relativ în aceeaşi situaţie ca voi cu stadionul...
Mă doare să spun asta, dar mă uit cu jind la galeriile lor. Rapid şi Dinamo au galerie faţă de noi. Încă există o unitate între echipă şi fani. Uitaţi ce au făcut jucătorii de la Dinamo cu torţele alea în Ghencea?! Sau rapidiştii, care rămân împreună indiferent de greutăţi... Nu credeam să apuc ziua în care să văd, să simt şi să spun asta, dar noi, Steaua, suntem jos. Nimic nu mai e la fel şi va fi greu, greu de tot. Trebuie tact, muncă de lămurire, dialog. Şi nu avem cu cine. Gigi e influenţabil, schimbător şi incontrolabil. Şi nu conştientizează că Steaua a fost o forţă pentru că eram mulţi, dar şi uniţi.
10 ani a fost Jean Pavel lider al galeriei steliste, din 1991 până în 2001, când bodyguarzii lui Gigi Becali l-au ridicat din peluză