Atmosfera de serbare campeneasca astazi in Regie. Am profitat de vremea buna si de vizita Stelei in Bucuresti pentru a vedea primul meci al ros-albastrilor dupa aproape 4 luni de zile (cred ca din 1999 si pana azi n-au trecut vreodata 4 luni fara sa merg la un meci al Stelei). Prin urmare, ne-am strans aceiasi 4 si am ocupat locurile aferente la tribuna a II-a, dornici de fotbal in primul rand, dar si s-o vedem pe Steaua precum si sa observam cum reactioneaza publicul bucurestean fata de Becali, dupa exilul din provincie.
Cele aproape doua ore au fost foarte, foarte lungi, deconcertante si descumpanitoare: Steaua a jucat ca o cizma (cu capitanul ei in frunte!), publicul a fost ca la teatru, iar meciul a fost unul urat, urat, urat. Rar atatea esecuri la un loc.
Cred ca Stelei de azi i s-ar potrivi, daca ar fi s-o pictam in imagini, un tablou de Picasso: domneste peste tot un soi de brambureala imposibil de explicat si de reasezat in ordine. Pentru ca de fapt asta este Steaua de azi: o mare, imensa dezordine!
Dupa un inceput bunicel, toti acesti jucatori noi, care trebuiau sa dea un suflu proaspat echipei, par sa fi intrat in
pielea predecesorilor lor: joaca lent, fara tupeu, fara incisivitate. Cad la orice atingere (cred ca Steaua e cea mai "pe jos" dintre granzii campionatului - rar vezi niste jucatori atat de "muieri", cersind fault dupa fault), le e frica sa dribleze, cauta obsesiv pasa laterala. Intr-un cuvant, joaca la alibi, preocupati mai degraba sa nu li se poata reprosa lor ceva, decat sa-si asume riscuri. Aceasta e o trasatura definitorie a Stelei din ultimii 4 ani si nici infuziile masive de sange proaspat n-au reusit s-o estompeze, semn ca "virusul" e adanc implantat in
organismul bolnav.
Levy pare si el blazat, fara idei, fara inspiratie si chiar fara chef, de parca i-e totuna daca bate sau nu. Ce-i drept, rational vorbind si mie mi-ar fi la fel in locul lui (nu e ca si cand, cu ciobanul in frunte, Steaua are sanse reale sa faca ceva temeinic!), dar el are macar obligatia morala sa se zbata, sa incerce, sa inoveze. Lipsa lui de reactie e absolut dezarmanta.
De partea cealalta, bufonul MM Stoica, de la care (daca nu l-am cunoaste mai bine) am astepta ceva mai multa sobrietate si calm, se lamenteaza ca o precupeata si isi frange mainile ca un candidat la examenul de bacalaureat. Pentru el, fiecare meci pare un chin, cu urcusuri si coborasuri mai ceva ca-n Himalaya. Ai zice ca nu exista stelist care sa fi trait cu mai mare intensitate meciurile
propriei echipe. Doar ca, intai la mana, Stoica nu e stelist si doi la mana, functia impune conduita! Ca manager/director sportiv/ce-o mai fi el, Stoica n-are voie sa se poarte ca Marian Rada. Iar asta i s-a zis inca din anii 2006-2007, cand macar se mai pricepea la fotbal.
Peste capitolul Tanase as prefera sa sar si o s-o fac, cu o singura mentiune: blazarea lui Levy e nimic pe langa starea lui Tanase! Baiatul asta cred ca se plictiseste teribil pe terenul de fotbal, cred ca meciurile sunt pentru el un intermezzo agasant care-l retine de la viata lui sociala trepidanta. In fond, e tanar, celebru, are un CLS si multi bani - de ce ai mai transpira in conditiile astea? La nationala - pentru Dumnezeu stie care motive - oricum e convocat, de ce sa forteze? Pentru ca e capitanul Stelei, dupa Stoica, Lacatus sau Radoi? Ei, as! Ce - ne-am prostit cu totii?...
In fine, publicul merge in aceeasi linie si face ca peisajul sa fie extrem de coerent in dizarmonia lui. Din cei 4.000 de oameni prezenti, "galeria" Stelei (adica Nordul - ce a mai ramas din el) a adunat impresionanta suma de 250 de oameni, stransi pe un sfert de peluza intre niste gradene. Ceva inimaginabil acum 3 ani. La tribuna a doua, langa 1.000 de privitori si statatori pe
scaun (printre care eu si cei 3 amici ai mei), mai erau vreo 30 de suporteri care stateau in picioare, in speta Old Boys condusi de...ei bine da, de Jean Pavel insusi!
Nordul face ce poate si el: canta cand de
Rapid, cand de Dinamo, cand de Steaua. Prima nota de "rezistenta" apare prin minutul 25, cand se canta ceva despre "Steaua in Ghencea" - aceasta venind de la unii care se duc totusi sa sustina Steaua la meciurile de "acasa" de la Ploiesti/Buzau, unde conducerea Stelei a dus echipa de bunavoie! Curat coerenta! In fine, primul protest pe sleau apare cand se canta "noi cantam pentru culori, nu pentru conducatori", iar finalul este apoteotic: cand nu se face misto ("joaca Steaua zici ca-i Barcelona", "campionii, campionii"), se trece la insulte ("pi*delor") si niscaiva amenintari ("daca fotbal nu jucati, de la Steaua sa plecati"). Despre Becali - zero cuvinte.
Micutul grup de la T2, adica Jean si ceilalti baieti, pe langa ca au incercat sa exalte putin atmosfera cu cate-un "Lupta Steaua" (fara succes, insa), au parut la fel de rupti din peisaj cand au inceput sa scandeze "mercenarii". Prin urmare, problema Stelei o reprezinta indolentii din teren: sa-i schimbam pe ei si ne va fi bine! Sa cumparam jumatate de echipa de la urmatorul
club in faliment - zic!
In rest, marea masa. Tacuti, linistiti, toropiti de caldura. Nu tu incurajari, nu tu proteste. Cateva glume firave, cateva huiduieli spre final. Suporterii Stelei sunt o amintire, cei de azi sunt un soi de pluton de zombie care fie nu stiu, fie nu mai pot sa transmita un sentiment, oricare, catre jucatorii din teren.
Am ajuns la capatul rabdarii! Meciul de la Sibiu a fost picatura care a umplut paharul si VOI ar fi trebuit sa stiti ca va aflati pe marginea prapastiei rabdarii noastre nascuta din neputinta, indolenta si lipsa voastra de rezultate. Pana acum am tinut sa va transmitem doar in cuvinte ceea ce ne doare si ne face sa simtim umilinta mai tare decat o faceti VOI. Dar gata cu cocoloseala! Va suparati cand va ia lumea la misto pe strada si prin ziare?
